Catre sfirsitul secolului al VII-lea a avut loc migratia bulgarilor, care si-au facut aparitia in sudul Dunarii, in regiunea Varnei de azi, prin anii 679-680, sub .conducerea lui Aspari (Isperih), fiul lui Kubrat, venind din partile Volgai (de unde si numele de bulgari). Noii cuceritori au creat aici un stat protobulgar, recunoscut si de imperiul bizantin, condus de un «han» (hagan), cu resedinti la Pliska, in nord-estul Bulgariei de azi.

Era format din trei elemente etnice de baza : populatia locala traca, romanizata in cea mai mare parte, triburile slave stabilite la sud de Dunare, in prima jumatate a secolului VII si protobulgarii, putini la numar, care formau insa clasa stapinitoare. La acestia se adaugau greci, resturi de goti sau de alte neamuri «barbare», asezate mai de mult pe aceste teritorii apartinatoare altadata imperiului roman de rasarit. 1 De la inceputul.asezarii bulgarilor aici si pana catre mijlocul secolului IX, a avut loc procesul de slavizare lenta a acestora.

Denumirea de «bulgar» si-a pierdut intelesul ei initial, ajungind sa desemneze pe toti supusii statului bulgar, indiferent de originea lor etnica. Puterea noului stat bulgar a crescut considerabil sub hanul Krum (803—814), care a extins hotarele statului sau si a purtat lupte victorioase cu bizantinii (in 811, a cazut intr-o lupta insusi imparatul Nichifor), izbutind sa cucereasca Sardica (Sofia), pentru ca in 813 sa asedieze Constantinopolul, dar fara rezultat.