AFAZIE = sindrom neuropsihic constand in tulburarea sau pierderea functiilor psihice limbajului(expresiei sau intelegerea semnalelor orale sau grafice) cu conservarea aparatelor periferice de executie sau de receptie ale limbajului, fiind insotita deseori de tulburari intelectuale (primare sau secundare) si corespunzand unor regiuni cerebrale localizate (M.I. Botez, Sen Alexandru, I.Drobota,1971)

Forme anatomo-clinice: a. pure, tulburari izolate ale realizarii performantelor motorii orale sau scrise precum si ale utilizarii mesajelor orale sau scrise cum sunt: surditatea verbala pura (in absenta unei tulburari de auz, bolnavul nu intelege limbajul vorbit, nu poate repeta cuvintele si scrie dupa dictare, putand insa vorbi, citi si scrie in mod spontan ) determinate de leziuni in prima circumvolutiune temporala, in vecinatatea circumvolutiunilor Heschl de ambele parti sau numai de partea stanga; a. motorie pura (imposibilitatea de exprimare voluntara, de repetare a cuvintelor, de citire cu voce tare, pastrandu-se limbajul interior, posibilitatea scrisului spontan si dupa dictare, a copierii si intelegerii limbajului oral si scris) determinata de leziuni inca imprecis localizate; agrafia pura (v.) si alexia pura (v.) .

A. expresiva, ansamblu de tulburari predominant expresive, in planul pronuntarii sau al scrierii semnelor verbale, determinate de leziuni in portiunea exterioara a ariei Broca (a 3-a circumvolutie frontala a emisferului verbal dominant) si intr-unele zone adiacente. A. senzoriala sau de receptie, cu tulburari grave in intelegerea limbajului, in vorbirea spontana si repetata, in grafie si lexie, ajungandu-se la o proasta vorbire (parafazie) si chiar la deformarea cuvintelor (jargonofazie), determinate de leziuni in zona Vernicke a emisferului cerebral dominant (portiunea posterioara a primelor doua circumvolutiuni temporale, girusul angular si girusul supramarginal).