Istoria automobilului
PE PRAGUL EREI AUTOMOBILULUI
Prima jumatate a veacului al XIX-lea a fost, iata, cea mai productiva pentru genialii constructori de masini. “Mobilizarea cu abur” din Anglia a atins asemenea cote incat numeroase companii de transport cu tractiune animala au dat semnalul de alarma, vazand in vehiculele cu abur un concurent serios.

S-au gasit motive imaginare pentru a trece prin Parlament legi cu privire la prejudiciile aduse de astfel de masini (cu concursul lui James Watt). sirul de decrete si hotarari s-a reunit intr-o lege speciala, care punea cruce dezvoltarii diligentelor cu abur. Din 1865, fiecarui vehicul cu abur i se indica sa se deplaseze cu o viteza care sa nu depaseasca 6 km/h (!), iar in orase si sate cu si mai putin.

Mai mult, inaintea unei asemenea masini trebuia sa mearga un om cu un steag rosu si sa-i previna cu glas tare pe trecatori despre iminenta aparitie a unui mijloc de transport periculos. Legea a avut efect: in ciuda uriasului sau potential, in constructia de masini Marea Britanie a pierdut teren fata de alte state…

Secolul al XIX-lea se apropia de sfarsit. intre timp, a fost descoperita bateria cu acumulatori si electromotorul. Au inceput sa fie produse automobile si peste ocean. Patentele se revarsau ca dintr-un corn al abundentei. insa nu aparea nicicum adevaratul automobil, mai exact, acel mijloc de transport capabil sa execute, cu cheltuieli minime, cele mai diverse comenzi.

Pentru exploatarea cotidiana a vehiculelor, in general limitata, motorul cu abur nu corespundea: era din cale-afara de greu. Desi de dimensiuni mici, electromotorul avea nevoie de o cantitate mare de baterii cu acumulatori, iar pentru transportul unei sarcini utile (in speta, al pasagerilor) nu avea suficienta putere.