Kastanoziomurile sunt cunoscute si sub denumirea de soluri brune deschise de stepa uscata sau de soluri balane. Ele se definesc printr-un orizont A molic (Am) de culoare bruna, cu crome mai mari decat 2 la material in stare umeda, urmat de un orizont de tranzitie AC de culoare bruna mai deschisa, cu crome mai mici de 3,5 cel putin in partea superioara la material in stare umeda si un orizont de acumulare a carbonatilor alcalino-pamantosi notat cu Cca situat in primii 100cm.

Raspandire: In Romania kastanoziomurile ocupa o suprafata de circa 205.000 hectare (Florea, 2004) si sunt raspandite in Dobrogea , la altitudini mai mici de 150 m, pe un relief reprezentat de terenuri plane sau slab inclinate (culmi domoale si versanti prelungi ), dar cu mare predispozitie pentru eroziune hidrica datorita continutului ridicat de praf al materialului parental, I zone cu climat semiarid din vestul tarii, intre Oltina, Macin, Valea Carasu si dicontinuu in estul tarii, intre Capul Midia si Bratul Sf. Gheorghe. Insular apar atat pe grindurile din Baltile Dunarii si in Delta, cat si in extremitatea estica a Baraganului.

Materialul parental bogat in elemente bazice este reprezentat de leoss sau depozite leossoide cu porozitate buna si continut de carbonat de calciu intre 10 si 15 %. Vegetatia: In cazul Kastanoziomurilor, vegetatia ierboasa spontana este caracteristica stepelor uscate (sub150 m altitudine) care fac tranzitia spre zona semidesertica. Eaa se compune din specii mezoxorofite si xerofite cum sunt: Stipa capillata, S. joannis , Poa bubosa, Agropyron cristatum , Artemisia austriaca si altele. Aceasta vegetatie naturaa este înlocuita de plante cultivate sau este degradata prin suprapasunat.

Conditiile climatice din zona Kastanoziomurilor constituie factor limitativ pentru vegetatia forestiera. Vegetatia naturala sub care s-au format cernoziomurile este cu precadere de stepa, fiind constituita din specii ierboase mezoxerofite,predominant din graineie perene cu talie inalta de pana la 1m si radacina bine dezvoltata.