CAPITOLUL I
RISCUL, ELEMENT ESENTIAL IN ACTIVITATEA
FINANCIAR-BANCARA

1.1. CONCEPTUL DE RISC

Riscul poate avea un impact considerabil asupra valorii unei institutii de credit, atat un impact in sine (de regula sub forma pierderilor directe suportate), cat si un impact indus cauzat de efectele asupra clientelei, personalului, partenerilor si chiar asupra autoritatii bancare. In functie de punctul de vedere din care se face analiza riscului, acesta poate fi definit in mod diferit. Prin definitia standard, cea lingvistica, se considera drept risc probabilitatea de producere a unui eveniment cu consecinte adverse pentru subiect.

Prin expunere la risc se intelege valoarea actuala a tuturor pierderilor sau cheltuielilor suplimentare pe care le suporta sau le-ar putea suporta institutia de credit in cauza. Din aceasta definitie rezulta ca expunerea la risc poate fi efectiva sau potentiala.

Riscul este generat de o multime de operatii si proceduri. De aceea, in domeniul financiar cel putin, riscul trebuie privit ca un conglomerat sau complex de riscuri, de cele mai multe ori interdependente, prin aceea ca pot avea cauze comune sau ca producerea unuia poate genera in lant si alte riscuri. Drept urmare, aceste operatii si proceduri genereaza in permanenta expunere la risc.

Riscurile bancare se considera ca fiind acele riscuri cu care se confrunta bancile in operatiile lor curente si nu doar riscurile specifice activitatii bancare clasice. Ca agenti care opereaza pe diverse piete financiare, bancile se confrunta si cu riscuri ce nu le sunt specifice (de exemplu, riscul valutar), dar pe care trebuie sa le gestioneze.

Prin managementul riscului bancar se urmareste:
- minimizarea cheltuielilor, a pierderilor;
- modificarea comportamentului salariatilor;
- modificarea imaginii publice a bancii.
Reglementarile si supravegherea bancara nu pot impiedica totusi esecul bancar.

1.2. TIPOLOGIA RISCULUI

Bancile sunt supuse unui larg sir de riscuri in cursul operatiunilor lor, vorbind de un sistem de riscuri care de cele mai multe ori actioneaza simultan si independent. in general riscurile bancare sunt impartite in cateva categorii: riscuri financiare, riscuri operationale, riscuri de afaceri, riscuri intamplatoare.

Riscurile financiare cuprind doua tipuri de riscuri:
- riscuri pure - includ lichiditatea, creditul si rata de solvabilitate - pot genera pierderi pentru banca daca conducerea nu e corespunzatoare;
- riscuri speculative bazate pe arbitrajul financiar, pot produce profit, caz in care arbitrajul este corect, sau pot genera pierderi daca acesta nu e facut corect. Mult mai multe categorii de riscuri speculative fac referiri la impozite, moneda si valoarea ei de piata (pozitia pe piata).

Riscurile operationale sunt legate de organizarea si functionarea sistemelor interne in totalitate, inclusiv cele informatice si tehnologice. Desi aceste tipuri de riscuri sunt extrem de importante si fac parte din sistemul de management privind riscul bancar, nu sunt intotdeauna luate in considerare desi ele sunt o componenta deloc de neglijat a riscului bancar.

Liberalizarea si fluctuatiile pietei financiare cresc concurenta si expun bancile unor noi riscuri si provocari, fiind nevoie de modalitati de management al afacerii inovatoare asociate cu riscul respectiv si pentru a ramane in concurenta. Cresterea orientarii bancilor pe piata a determinat de asemenea schimbari in regulamente si conducere. Aceste demersuri, calitatea managementului bancar asigura siguranta si stabilitatea bancilor individuale si intregului sistem bancar.



Numeroase evenimente au aratat ca problemele principale cu care se confrunta bancile, rezulta din accentuarea riscurilor. Aceasta deoarece viitoarea evolutie a activelor, ca si a costului pasivelor nu poate fi prevazuta cu acuratete.