Lev Vigotski s-a nascut in 1896 in Bielorusia. El a absolvit Universitatea din Moscova in 1917 cu licenta in drept si o specializare in literatura. In perioada 1918-1924, Vigotski a predat literatura si psihologie. Viata sa s-a schimbat cind a elaborat o lucrare in psihologie, domeniu in care el nu avea o pregatire formala. Lucrarea s-a bucurat de o recunoastere deosebita si i-a adus invitatia de a se alatura Institutului de Psihologie al Universitatii din Moscova, unde a realizat cercetari, a tinut prelegeri si a publicat pina cind a murit de tuberculoza in 1934.

Vigotski a trait in timpul Revolutiei Ruse. Acest mediu cultural in schimbare i-a oferit contextul pentru studiul sau asupra dezvoltarii proceselor cognitive. Lucrarile lui Vigotski sustin ca intelegerea este de origine sociala si ca dezvoltarea cognitiva individuala este un proces legat de transformarea cunostintelor reglate social si mediate. Cercetarile sale privind modul cum copiii rezolvau probleme care depaseau nivelul lor curent de dezvoltare l-au condus pe Vigotski sa dezvolte si sa conceptualizeze zona proximei dezvoltari (ZPD).

Zona Proximei Dezvoltari
ZPD lui Vigotski a fost adesea referita ca fiind socio-istorica. In teoria sa, ideea lui Vigotski este ca dezvoltarea este interrelationata cu tranzactia sociala si implica de asemenea faptul ca invatarea sociala se afla totdeauna inaintea dezvoltarii; de aceea, ipoteza sa de dezvoltare proxima explica diferenta de performanta dintre nivelul de dezvoltare actual si cel urmator. In studiile sale, Vigotski a avut in vedere metoda rezolvarii problemelor, nu nivelul de performanta.