Publicat: 02 Aug 2007 | Vizualizari: 5326

Parlamentul european este unul din organele Comunitatilor Europene. Incepand cu anul 1979 este ales direct, o data la 5 ani, prin alegeri generale, libere si secrete.

In perioada 1952-1976 membrii Parlamentului European erau numiti de catre parlamentele statelor membre. Este reprezentantul democratic al intereselor celor 450 de milioane de locuitori ai Uniunii Europene. Parlamentul European are trei sedii: la Strasbourg, Bruxelles si Luxemburg. Structurile politice existente in tarile membre se oglindesc in randul fractiunilor politice de la nivelul Parlamentului European. In acest parlament exista sapte fractiuni si o serie de deputati independenti. Deputatii din Parlamentul European provin din circa 160 de partide politice diferite, in care acestia sunt membri in tarile lor de origine. La data de 20 iulie 2004 a avut loc sedinta constitutiva a celei de-a sasea legislaturi a Parlamentului European, care numara acum 732 de deputati.

Parlamentul European este asa-numita camera a reprezentantilor cetatenilor din UE, in timp ce Consiliul Uniunii Europene este organismul reprezentativ al statelor din UE.

Componenta

Parlamentul European este organul reprezentativ al celor 450 de milioane de cetateni ai Uniunii Europene. Incepand cu 13 iunie 2004, acesta are 732 de membri. S-a decis ca numarul maxim de parlamentari europeni trebuie fixat la 732, cu un prag minim de patru si respectiv maxim de 99 de deputati pentru fiecare stat membru.

Alocarea locurilor in parlament are la baza o reprezentare degresiva si proportionala a statelor membre. Astfel, statele mici trimit mai multi deputati in PE decat ar trebui daca s-ar lua in considerare strict populatiile statelor respective. Configuratia actuala a Parlamentului European a fost stabilita prin Tratatul de la Nisa, care contine prevederi referitoare la echilibrul puterii si procesul decizional in cadrul Uniunii, in contextul unei structuri cu 27 de State Membre.

Cele mai recente alegeri europene s-au desfasurat in iunie 2004, simultan in toate cele 25 de state membre.

Observatori

Tarile in curs de aderare la Uniunea Europeana trimit un numar de observatori in Parlamentul European cu o anumita perioada de timp inaintea aderarii propriu-zise. Numarul de observatori si impartirea lor politica este inscrisa in tratatele de aderare ale tarilor respective.

Observatorii pot participa la reuniunile comisiilor parlamentare, unde presedintele ii poate invita sa ia cuvantul, dar nu au drept de vot si nu pot lua cuvantul in sedintele plenare ale Parlamentului. Observatorii urmaresc dezbaterile din plen, din comisiile permanente si din grupurile politice din care fac parte pentru a fi deja familiarizati cu functionarea Parlamentului European la momentul aderarii. De la data aderarii si pana la organizarea de noi alegeri transnationale pentru Parlamentul European observatorii devin provizoriu deputati. Astfel, numarul maxim de 732 de deputati poate fi depasit temporar. De exemplu, in 2004, numarul de locuri in Parlamentul European a fost ridicat temporar la 788 pentru a permite primirea reprezentantilor celor zece state care au aderat la UE pe 1 mai, dar a fost redus ulterior la 732 in urma alegerilor din iunie.

In urma semnarii Tratatului de aderare pe 25 aprilie 2005 la Luxemburg, Presedintele Parlamentului European a invitat parlamentele Bulgariei si Romaniei sa numeasca observatori din randul membrilor lor. Numarul acestora, 35 pentru Romania si 18 pentru Bulgaria, esta acelasi cu numarul fotoliilor parlamentare alocate celor doua tari dupa ce au aderat la 1 ianuarie 2007. Pana la urmatoarele alegeri europene din 2009, numarul de deputati europeni va creste temporar pana la 785, urmand sa fie apoi redus din nou la 732 conform prevederilor tratatului de la Nisa.

Puteri

Parlamentul are trei puteri importante:

* Puterea legislativa, prin care impreuna cu Consiliul Uniunii Europene adopta legislatia europeana (directive, ordonante, decizii). Aceasta coparticipare la procesul legislativ asigura legitimitatea democratica a textelor de lege adoptate. PE nu are (inca) drept initiativ, adica nu poate inainta proprii proiecte de legi; acest lucru insa a fost prevazut in noua Constitutie a Europei. Acest drept initiativ il are la ora actuala numai Comisia Europeana. Dupa semnarea Tratatului de la Nisa, in majoritatea domeniilor politice deciziile se iau pe principiul co-participativ, la care parlamentul si Consiliul au drepturi egale, urmand ca in cazul in care nu se ajunge la un consens decizia sa fie luata in a treia sedinta, in cadrul unei comisii de mediere.

* Puterea bugetara. Parlamentul European impreuna cu Consiliul sunt organele bugetare ale UE. Comisia Europeana intocmeste un proiect de buget. In faza de aprobare a bugetului Parlamentul si Consiliul au posibilitatea de a efectua modificari. La capitolul venituri bugetare ultimul cuvant il are Consiliul, la cel de cheltuieli il are Parlamentul. Dreptul de interventie al Parlamentului in domeniul cheltuielilor agricole este insa foarte redus. Insa de cand Parlamentului i s-a acordat dreptul de interventie bugetara ponderea cheltuielilor agricole din bugetul UE (cca. 100 mld. euro in anul 2004) a scazut de la aprox. 90% la 50%. Pentru exercitiul bugetar 2005 s-a prevazut o crestere a bugetului cu 10%, la suma de 109,5 mld. euro.

* Puterea de control democratic asupra Comisiei Europene. Inainte de numirea membrilor acesteia, Parlamentul analizeaza in comisiile sale competenta si integritatea comisarilor desemnati. Parlamentul poate aproba numirea membrilor comisiei, sau impune retragerea unuia din comisari prin neacordarea votului de incredere. In afara de acestea, Parlamentul exercita un control politic prin Consiliul de Ministri si Consiliul European, cu precadere in afara CE, acolo unde aceste institutii au functii executive.

In general, Parlamentul a obtinut de la infiintarea sa o serie de noi competente, lucru care insa nu este bine cunoscut in public. Tema aceasta nu este tratata decat marginal in programele de invatamant si este deseori incorect prezentata de mass-media, poate si din cauza ca este atat de complexa. Pentru a putea analiza serios anumite probleme parlamentarii se specializeaza pe anumite domenii. Acestia sunt delegati de fractiunile parlamentare sau de gruparile fara fractiune in cele 20 de comisii permanente si cele 2 subcomisii, care sunt responsabile pentru anumite domenii de specialitate si care pregatesc lucrarile in plen ale Parlamentului. In afara de aceasta exista si posibilitatea de a infiinta comisii temporare sau alte subcomisii.

Intre 10-13 septembrie 1950, in cadrul CECO (Comunitatea Europeana a Carbunelui si Otelului) a avut loc prima sedinta a unei Adunari Parlamentare, alcatuita din 78 de membri ai parlamentelor nationale. Adunarea nu avea, in mare, decat rol consultativ, insa avea posibilitatea de a constrange Inalta Autoritate a CECO sa demisioneze, prin neacordarea votului de incredere. In 1957, odata cu Tratatele de la Roma, se infiinteaza Comunitatea Economica Europeana (CEE) si Comunitatea Europeana a Atomului (EURATOM). Adunarea Generala, alcatuita acum din 142 de deputati, raspundea de toate cele 3 comunitati. Fara a beneficia de noi competente, adunarea isi schimba totusi denumirea in Parlamentul European. In 1971 CE are un propriu buget, la elaborarea si adoptarea caruia participa si adunarea. In 1979 au loc pentru primat data alegeri directe pentru Parlamentul European. In 1986 se semneaza Actul Unic European. In aceste tratate se foloseste pentru prima data notiunea de “Parlament European”, ale carui drepturi sunt extinse si in procesul legislativ general. Conform Tratatului de la Maastricht parlamentul poate respinge un proiect de lege si fara acordul Consiliului de Ministri si poate infiinta comisii de investigatie.

Sediul central, sediile secundare si structura organizatorica

Sediul central al Parlamentului European se afla la Strasbourg. Acolo se tin cele 12 sedinte anuale in plen, a cate patru zile fiecare. Comisiile si fractiunile se mai pot de asemenea intruni la Bruxelles, unde de curand a avut loc si o sedinta plenara. La Luxemburg se afla sediul Secretariatului General. Secretariatul General este condus de un secretar general si este alcatuit din 8 directii, fiecare fiind condusa de un director general, la care se adauga un Birou juridic. Directiile Generale mai apropiate sferei politice isi au sediul la Bruxelles, celelalte la Luxemburg. Aici lucreaza circa 3500 de angajati, adica peste jumatate din personal, multi dintre acestia fiind traducatori si functionari ai serviciilor administrative.

Care este explicatia celor trei sedii?

Primul sediu al parlamentului a fost ales simbolic la Strasbourg, imediat dupa constituirea acestuia. Orasul constituie un simbol al reconcilierii franco-germane dupa cel de-al II-lea razboi mondial. Dar fiindca nu existau birouri, activitatile s-au mutat intai la Luxemburg. Dupa constituirea CEE in 1958 orasul Bruxelles a fost ales sediul Comisiei Europene. De aceea comisiile parlamentare se intrunesc acum la Bruxelles. In Tratatul de la Maastricht s-a stabilit definitiv ca sediul Parlamentului European este la Strasbourg; aceasta clauza a fost consolidata in Tratatul de la Amsterdam, nelipsind nici din actualul Tratat de la Nisa.

Parlamentul European este ales o data la 5 ani. Ultimele alegeri europene au avut loc in iunie 2004, in toate cele 25 de state membre. Urmatoarele alegeri vor avea loc in 2009. Numarul de deputati nu reflecta toate voturile primite; statele mai mici sunt reprezentate de un numar supraproportional de deputati, in timp ce cele mai mari, si mai ales Germania, de un numar subproportional. Aceasta regula s-a modificat putin cu ocazia extinderii UE de la 1 mai 2004. Dupa rearanjarea numarului de mandate, Germania nu a fost obligata sa cedeze o parte din mandate deputatilor din statele recent aderate, spre deosebire de celalalte state membre.

Aceasta inechitate are doua motive tehnice:

* Prin alegerea unei dimensiuni potrivite a fractiunilor parlamentare se asigura reprezentarea in parlament a diversitatii politice existente si in statele mai mici ale UE

* Daca s-ar lua in considerare totalul voturilor primite din fiecare tara, atunci numarul de deputati ar fi atat de mare incat Parlamentul European ar deveni ineficient.