Domnule Profesor, cum se racordeaza academismul universitar din Romania la Procesul de la Bologna? Si in Romania, sistemul academic, dar sa nu confundam academismul Academiei Romane cu academismul universitar, trece la fabricarea conventiei de la Bologna. Eu m-as referi anume la imbinarea dintre academismul universitar si academismul din perspectiva Academiei Romane.Sa vedem cum stam cu doctoranzii din aceasta perspectiva. Bologna, dupa cum stie toata lumea, cuprinde 3 cicluri. Daca aplicam asa cum este, tinarul devine student la 18 ani si la 21 finalizeaza primul ciclu, la 23 de ani capata diploma de master si la 26 devine doctor. Deci, daca ele sunt legate una de alta, intervine urmatoarele intrebari: Doctoratul va fi facilitat numai tinerilor intre 23 si 26 de ani? Este faza de pregatire universitara de invatamint superior, faza de acumulare de cunostinte? In aceste conditii, doctoratul ce devine: acumulare de cunostinte sau cercetare stiintifica? Daca e acumulare de cunosinte este una, daca va fi mai pregnant activitate de cercetare stiintifica problema va fi unde se va face cercetarea respectiva? Intrebarile raman sigur retorice.Se poate face in universitati cercetare stiintifica acolo unde exista universitate tehnica, unde este un laborator, unde este o capacitate, unde exista o productie. Dar stiintele sociale, economia, sociologia? Unde se poate face cercetare stiintifica si in ce fel? Daca e doctorat stiintific si trebuie sa faca cercetare stiintifica , ar putea-o face prin consortiu cu institutele de cercetare specializate.Accesul tinerilor doctoranzi la informatii, la capacitati de productie,va fi imposibila. Si atunci, Domnule profesor, care ar fi posibilitatile reale pentru a face un doctorat? Singura posibilitate ar fi ca universitatile care organizeaza invatamant doctoral sa aiba contracte cu anumiti beneficiari din economia reala. In occident exista contracte de cercetare incheiate intre universitati si agenti economici din economia reala. In alte conditii, unui tanar doctorant ii este aproape imposibil, pentru a-si face tema de doctorat, sa afle informatii despre o societate comerciala sau una industriala. Asta ar fi o prima problema.Apoi, ce se intampla cu oamenii de 40 de ani care au terminat la 23 de ani universitatea si s-au dus in productie? Acestia au acumulat experienta, cunostinte si au capacitate creativa. Daca nu introduc anumite prevederi, eu rup posibilitatea unui om matur de a se inscrie la doctorat pentru propria lui pregatire in continuare sau pentru o teza de doctorat valoroasa, in matematica, de exemplu. Desi, un matemacian bun pana la 30-35 de ani s-a exprimat deja.Dar in filologie, in istorie, in sociologie, in jurnalism, in comunicare, in informatica? Si informaticianul, daca este programator, s-ar putea exprima pana la aceasta virsta. Cert este ca un analist de sisteme informatice nu se poate exprima la tinerete. Dumneavoastra, domnule profesor, reprezentati Institutul National de Cercetare Economica al Academiei Romane. Ce solutii propune Institutul? Solutia ar fi cea de a treia forma, care o propune si Institutul National de Cercetare Economica al Academiei Romane , pe care-l reprezint in discutia cu dumneavoastra. E chiar indicat sa avem al treilea tip de doctorat care exista in tari, cum este Ungaria sau Franta. Iata o solutie la cele 3 cicluri Bologna. Si apoi, si Romania, si Moldova, sunt ele tari atat de bogate incat sa-si permita sa finanteze doctroranzi numai la zi? Asta-i intrebarea care ramane iarasi retorica. Raspunsul ar fi ca poate, iar eu va spun ca nu poate.Cati dintre tinerii, dupa primele doua cicluri, isi vor putea permite sa-si plateasca doctoratul, daca acesta nu va fi pe bursa statului. In strainatate, stiti bine, se selecteaza cei capabili. Dumneavoastra, de exemplu, v-ati putea permite 1000 de euro pentru fiecare an, avand, la 23 de ani, cu siguranta, un salariu de debutant? Sa nu uitam ca doctorantul trebuie sa aiba acces la instruire in continuare, la biblioteci, care nu sunt peste tot la indemana. Intervine si problema caminelor, care va ramane multi ani de acum in colo. Propun, ca alternativa, doctoratul academic. Domnule profesor, ati putea sa ne explicati cum este organizat doctoratul academic in Romania? Este o Lege a Invatamantului care prevede ca faza superioara de pregatire profesionala si stiintifica activitatea de doctorat.Ea se desfasoara in universitati. In luna iulie 2005 a aparut o Hotarire de Guvern care prevede, protrivit programului Bologna, organizarea invatamantului doctoral in universitati. Pe langa acest doctorat universitar exista, in Romania, printr-o alta lege, doctoratul organizat de Academia Romana, respectand aceleasi criterii si aceleasi reguli: durata studiilor, modalitatea de organizare a invatamantului doctoral, a pregatirii, a sustinerii examenelor si referatelor, a alcatuirii tezelor. Si doctoratul academic este cu frecventa si fara frecventa. Cel cu frecventa se organizeaza, de regula, intr-o perioada mai scurta de timp, in care doctorantul primeste o bursa de la stat. Tema lui de doctorat face parte din Programul de Cercetare al Institutului respectiv. El trebuie sa urmeze un numar de cursuri doctorale organizate de Academia Romana si, in acelasi timp, sa participe la Programul de Cercetare al Institutului.Programul de Cercetare este cuprins in Programul National de Cercetare Stiintifica. Beneficiarul lucrarilor de cercetare este poporul roman.Deci, temele sunt stabilite pe baza unui contract cu Academia Romana. Nu mai este o forma de educatie ca in "3 plus 2 plus 3", ci o forma de consacrare si de recunoastere a capacitatii stiintifice creatoare. Cum percepeti, domnule profesor, fenomenul integrarii in Uniunea Europeana? Sigur ma refer la invatamantul superior din Romania. Deci, avem o sansa de a nu lua intr-o forma rigida si fara o tentativa de adaptare orice concept vine din occident. Daca aplicam Bologna in anul universitar 2005-2006, ar insemna ca pana in faza a treia, 2010-2011, avem sansa sa ne adaptam la nevoile si posibilitatile noastre.Pentru ca intre aderare si intergrare este o mare diferenta. Din punct de vedere economic si social noi nu ne putem integra. Pentru ca Uniunea Europeana este o Uniune nu de complementaritati, ci de compatibilitati, pe de o parte, dar si de competitivitati. Unde putem vorbi de integrare? In materie de cultura si de civilizatie. Pentru ca civilizatia si cultura nu sunt competitive. Sa vedem ce se va intampla cu acesti 5 ani de adaptare si ar fi bine sa nu facem reforme de dragul reformelor. Plusul ar fi posibilitatea de a aduce in cercetare mintea tanara, dar problema este daca aceasta minte tanara este si dispusa.