Publicat: 03 Mar 2010 | Vizualizari: 30981

Studentie.ro iti aduce de data aceasta un interviu extrem de interesant cu o doamna profesoara care si-a facut un nume in mediul universitar prin pasiunea de care da dovada in meseria sa. Numele sau este Roxana-Cristina Petcu, conferentiar doctor la Facultatea de Limbi si Literaturi Straine din cadrul Universitatii Bucuresti.

Studentie.ro: Ne puteti spune in primul rand ce anume v-a motivat sa alegeti cariera de profesor universitar?

Dna conferentiar dr. Roxana-Cristina Petcu: Inca de cand eram studenta imi doream sa raman in invatamantul universitar. Si atunci, ca si acum, mi se parea cea mai mare realizare posibila in viata profesionala a oricarei persoane care isi doreste o cariera didactica. Sa poti contribui la modelarea gandirii tinerilor este o activitate care nu poate decat sa-ti ofere satisfactia de a fi pus acel graunte de nisip la temelia unei vieti tinere, la inceput de drum. Din pacate, dorinta mea din acel moment nu s-a putut realiza deoarece regimul comunist a inchis orasele mari pentru absolventii promotiei mele. Pentru cei care nu stiu, pe vremea comunismului absolventii de invatamant superior primeau o repartitie guvernamentala pe post. Repartitia se facea in ordinea mediilor, iar cei cu medii foarte mari puteau spera sa obtina un post intr-un oras sau, de ce nu, in invatamantul superior.

Cand am terminat eu facultatea Ceausescu a inchis orasele mari si a hotarat ca toti absolventii trebuie sa se duca la tara, asa ca am facut trei ani naveta intr-un sat la 56 km de Bucuresti in ciuda mediei uriase de absolvire si a recomandarii pentru invatamantul superior mentionata pe repartitia guvernamentala. In satul acela am dat de unii copii care nu stiau nici macar sa-si scrie numele dar si de copii dornici sa invete, sa afle mult mai multe decat sperau ca pot afla in mod normal, in fine, de mintisoare gata de educat si modelat. Apoi a urmat legea legarii de glie, adica legea prin care regimul comunist dorea sa oblige specialistii sa se stabileasca im mediul rural, drept pentru care, dupa ce am dat examenul de definitivat, care imi asigura o sansa minima de revenire in invatamant intr-un viitor care nu se intrevedea deloc apropiat atunci, mi-am dat demisia si aparent am renuntat la invatamant.

Pana in 1989, adica pana la evenimentele din decembrie am facut altceva, adica am fost traducator, dar am continuat sa predau engleza la Universitatea Populara, numai sa nu pierd total contactul cu profesia pe care o iubeam si pe care mi-o doream din tot sufletul. Chiar in acele conditii, daca ma intreba cineva ce meseria am spuneam ca sunt profesoara, si nu traducator. Iar acum am imbinat ambele componente profesionale caci predau, printre altele, studii de traducere si interpretare.

Abia in primavara anului 1990 a iesit la concurs primul post scos de facultatea noastra dupa decembrie si in fine am putut sa-mi vad visul cu ochii si sa ajung cadru universitar, sa intru in calitate de coleg in catedra de engleza, alaturi de cei care imi fusesera profesori in facultate si pentru care aveam o dragoste profunda si un respect deosebit. In facultate nu intrasem niciodata in catedra de engleza. Am pasit in interiorul catedrei doar la examenul de sustinere a diplomei, altfel, daca doream sa iau legatura cu un profesor, stateam in fata catedrei pana se ivea un profesor cunoscut pe care il rugam cu mult respect sa-l cheme pe cel pe care il cautam. Catedra era locul in care numai zeii Olimpului universitar puteau intra, in nici un caz eu, o muritoare de rand! Astazi, ce sa mai spun?! Olimpul universitar a devenit bulevardul universitar! Pentru mine, din 1990 a urmat o perioada in care trebuia sa recuperez anii de cariera pe care mi i-a furat comunismul, sa dovedesc ca increderea pe care a avut-o doamna profesor Cornilescu in mine, cand am dat concursul pe care l-am si luat de altfel, nu a fost prost plasata si ca pot relua, prin perseverenta si foarte multa munca, firul rupt de hotararile absurde ale unui regim de care nu mai vrem sa ne amintim.

Nu ma consider o victima a regimului comunist, sunt doar o persoana care a trebuit sa astepte un timp foarte indelungat pentru a-si realiza un vis. Vin dintr-o familie de intelectuali, cu multi profesori, asa ca de copil mi s-a parut ca este cea mai frumoasa, cea mai solicitanta profesie, dar si profesia care te poate implini ca om, profesia care iti permite sa ramai mereu in contact cu tanara generatie, sa te contaminezi de tineretea lor si astfel sa ramai si tu ceva mai tanar decat varsta biologica, sa-ti pastrezi tinereatea mintii si a sufletului, daca nu si a trupului.

Studentie.ro: Din punct de vedere profesional, ce realizare va vine in minte prima data?

R.C.P.: In primul rand faptul ca sunt aici, la Facultatea de limbi si literaturi straine a Universitatii din Bucuresti. Aceasta este, de fapt, cea mai mare realizare, apoi toate etapele carierei, doctoratul, publicarea tezei de doctorat, conferintele la care am participat. Si apoi, alaturi de colega si prietena mea, doamna profesor Daniela Ionescu am reusit sa punem pe picioare cele doua programe de masterat, cel de formare a interpretilor de conferinta si cel de pregatire a terminologilor si traducatorilor specializati, programe care se bucura de multa apreciere din partea studentilor. Sunt programe care, in contextul european actual le deschid absolventilor perspectiva unui loc de munca la institutiile europene, ceea ce nu este deloc de neglijat. Nu as vrea sa ii uit pe studentii cu care am lucrat de-a lungul acestor 20 de ani de cariera universitara, deoarece multi dintre ei reprezinta momente placute, de reusita profesionala, oameni la a caror formare am participat si care nu m-au dezamagit.

Studentie.ro: Ne puteti spune in ce masura s-a schimbat atitudinea studentilor fata de facultate in ultimii ani?

R.C.P.: S-a schimbat foarte mult si nu fac acum o comparatie cu studentia mea petrecuta inainte de 1989. Fac comparatia cu anii ’90, imediat urmatori evenimentelor din decembrie 1989. In ciuda framantarilor, a grevelor studentesti, a tulburarilor si neclaritatilor, studentii erau inca atasati de scoala, de invatatura, de nevoie de a sti si de a afla din ce in ce mai mult. Erau mai curiosi, citeau mai mult (carti reale, pe suport de hartie, cu multe cuvinte scrise mic pe o pagina jumatate A4 !!), iar acum calculatorul a devenit principala sursa nu de informatie (cum ar trebuie sa fie) ci de inspiratie (ca sa nu folosesc alt cuvant), de existenta, de prietenie, de iubire.

Studentii sunt mai critici, ceea ce nu este un lucru rau, uneori este chiar foarte bine, in masura in care critica este reala si intemeiata. Dar exista si multi studenti care confunda facultatea cu o taraba de cumparat o diploma si care cred ca doar simpla prezenta la un examen trebuie sa le asigure si promovarea examenului respectiv, fara ca ei sa fi facut acel minim efort de a fi studiat ceva inainte de ziua Z, adica ziua examenului. Multi studenti, din motive materiale reale sau imaginare, au un loc de munca. Sigur, pentru ei este bine, deoarece dobandesc o experienta pe care o mentioneaza in CV, dar folosesc acest lucru si ca o scuza pentru a neglija facultatea si se considera nedreptatiti daca pica un examen sau iau o nota mica, find convinsi ca profesorii i-au pedepsit pentru ca nu au venit la scoala. Insa uita ca la noi la facultate exista obligatii de prezenta stabilite pentru fiecare materie in parte si trebuie sa le respecte.

Cu timpul insa, cred ca valorile se vor decanta si tinerii vor ajunge sa pretuiasca iar sensul real al facultatii si al ideii de a fi student la filologie. Filologia deschide orizonturi de cunoastere care pot fi apoi fructificate in multiple directii, trebuie doar sa doresti sa apuci pe caile care se prefigureaza in facultate.

Studentie.ro: Ce parere aveti dumneavoastra despre sistemul Bologna? Il considerati o miscare inteleapta pentru invatamantul romanesc?

R.C.P.: Nici pe departe. Inseamna superficializarea invatamantului superior. Pentru o facultate ca a noastra, trei ani de studiu sunt absolut insuficienti, mai ales ca vorbim si despre limbi straine al caror studiu incepe de la zero in anul intai de facultate. Cum sa creada cineva ca dupa trei ani avem cunoscatori de germana, japoneza, chineza sau rusa? Si daca vrem sa facem din unii dintre ei specialisti in adevaratul sens al cuvantului, ne mai trebuie inca trei-patru ani si nici atunci nu este suficient. Ce lucrari de diploma pot redacta studentii dupa doi ani si jumatate de studiu? Era greu si cand faceau acest lucru in anul patru de studiu, dar acum, cand multe cursuri se mai desfasoara inca si pe semestrul al doilea din anul trei de studiu? Multe alte tari din UE nu au adoptat sistemul Bologna (Marea Britanie, de exemplu), ceea ce nu inseamna ca acolo totul este perfect, insa mecanismele merg ceva mai bine.

Studentie.ro: In contextul actual din sistemul de invatamant, dumneavoastra ati incuraja un student care vrea sa devina profesor, sa-si urmeze visul?

R.C.P.: Da, oricand. Profesia noastra este atat de frumoasa, atat de generoasa, incat nu se poate sa nu fascineze, sa nu atraga. Stiu foarte bine ca salariile sunt mici, ca din punct de vedere finaciar, material, rasplata muncii aproape ca lipseste, ca invatamantul este Cenusareasa sistemului public romanesc (medicii ar spune ca medicina ocupa acest loc), dar, in finalul povestii Cenusareasa reuseste sa se casatoreasca cu printul mult iubit si traiesc fericiti pana la adanci batranete, asa ca nu ne ramane decat sa speram ca nu peste multa vreme printul (adica statul, guvernul, primul ministru, ministrul de resort!) va reusi sa potriveasca condurul de cristal pe piciorusul fin al scolii romanesti si in sfarsit scoala va ocupa locul de printesa care i se cuvine.

Din perspectiva experientei mele, nu as putea spune altceva. Pentru mine miracolul (adica un post in invatamantul superior) s-a produs cand nu mai speram ca se mai poate intampla ceva. In anii ’90 circula o vorba “Ultima solutie, inc-o revolutie”. Poate ca aceasta este solutia, o revolutie a gandirii, a mentalitatii, a modului de a privi viata si de a aprecia realizarile si modelele. Tinerii ar trbuie sa se uite dupa modele nu la televizor, nu in asa-zisa lume mondena, manelizata, comercializata si comercializabila, ci in lumea reala a celor care putin cate putin, in fiecare zi, cu perseverenta si vointa, isi fac un drum in viata bazat pe propriile puteri intelectuale.

Andreea Iolu - editor Studentie.ro

Cât de deștept ești

În acest ”Test” este vorba cât de bine poți gândi. Deoarece unii greșesc la cele mai simple întrebări.Acesta este un așa numit „Test de Logică”.

Curier locatie Pipera

Firma: Confidential
Nivel cariera: Fara experienta
Tipul postului: Full-time
Oras: BUCURESTI
Perioada de valabilitate: 2023-02-07 00:00:00 - 2023-03-04 00:00:00