studentie.ro  » info-studentie » dictionare » TRAHANACHE

TRAHANACHE

Publicat: 29 Aug 2006 | Vizualizari: 7072

O scrisoare pierduta de I.L. CaragialeNu gresim daca afirmam ca Zaharia Trahanache, venerabilul neica Zaharia, prezidentul unor comitete si comitii pe care nici el nu le mai stie este personajul central al comediei. Scriitorul il introduce in scena (intrand prin fund, fara sa ia seama la Ghita care se ridica repede la intrare). Trahanache e miscat rostind semnificativele cuvinte menite sa surprinda sintetic esenta vietii lor: A! ce corupta sotietate!... Nu mai e moral, nu mai sunt printipuri, nu mai e nimic: enteresul si iar enteresul... Bine zice fiu-meu de la facultate alaltaieri in scrisoare: vezi, tanar, tanar, dar copt, serios baiat! zice: Tatito, unde nu e moral, acolo e coruptie, si o sotietate fara printipuri, va sa zica ca nu le are!... Auzi dumneata miselie, infamie.Constatarea lui Trahanache este intarita de Tipatescu in finalul comediei: Ce lume! Ce lume! fireste mai rafinat spus, esenta fiind insa aceeasi. Este lumea bunului plac, cand totul se subordoneaza intereselor personale. Ticaitul de Trahanache este tipul vanitosului inselat, incercand sa-l lamureasca el pe Fanica ce mare comedie este, cerandu-i sa aiba putintica rabdare.Scena IV, din actul I este relevanta pentru autocaracterizarea lui Trahanache viclenie rudimentara, automatism de vorbire, copilaros in reactiile fata de constatarile fiului sau. De fapt si numele sugereaza posibilitatea de a fi usor modelat, dar si zahariseala. Astfel, este usor modelat din enteres, de la centru de coana Joitica, de prietenul sau Fanica si de catre toti cei care sunt, ierarhic, mai mari ca el. Cultul pentru Tipatescu eu nu am prefect, eu am prieten.Comicul situatiei, prin refuzul de a crede in autenticitatea scrisorii de care-i vorbeste Catavencu si pe care o considera o plastografie, determina o noua dimensiune a caracterului sau, cea de incornorat. Trahanache ii reproduce lui Tipatescu continutul scrisorii de amor in toata regula catre Joitica nevasta-mea, scrisoare pe care, dupa propria-i marturisire, a citit-o de zece ori, o stie pe dinafara, si singur conchide: Fireste ca nu se poate; dar ti-ai fi inchipuit asa miselie... (Cu candoare): Bine, frate, inteleg plastografie, pana unde se poate, dar pana aici nu inteleg. Ei, Fanica, sa vezi imitatie de scrisoare! sa zici si tu ca e a ta, dar sa juri, nu altceva, sa juri! Prinvindu-l pe Tipatescu care se plimba agitat, continua: Uita-te la el cum se tulbura! Lasa, omule, zi-i misel si pace! Ce te aprinzi asa? Asa e lumea, n-ai ce-i face, n-avem s-o schimbam noi. Cine-si poate inchipui pana unde merge miselia omului!Comica este si situatia din scena IX-a, actul I, scena in care Trahanache ingrijind-o pe Zoe dupa ce a pus-o cu ajutorul lui Pristanda pe fotoliu, ii atrage atentia lui Tipatescu asupra discutiei in privinta scrisorii: Bine, omule, nu ti-am zis sa nu-i spui? o stiam eu cat e de simtitoare! Iaca vezi!Comicul de situatii se accentueaza si prin sugestiile scenice ale scriitorului, sugestii care subliniaza penibilul, caraghiosul pentru varsta eroilor Tipatescu (batand in palmele Zoii): Trahanache (acelasi joc), continuand cu politetea lui stereotipa: Ei, ai putintica rabdare... Catavencu, de...; apoi, scriitorul obsedant insista: (Trahanache batand cu putere in palmele Joitichii): Cu alta plastografie... Ce plastograf! Comicul este intarit si de Pristanda care, venind cu un pahar cu apa, spune: Curat plastograf! intarind prin automatism vorbirea superiorului sau. Printre scenele cele mai interesante in care se releva comicul de situatii, de caracter, de limbaj, de onomastica chiar, este scena I, din actul II, scena care aduce, dupa precizarea autorului, imprejurul unei mese rotunde, studiind listele electorale, fiecare avand cate un creion colorat in mana pe cei trei reprezentanti ai aceleiasi echipe: Trahanache, Branzovenescu si farfuridi. Caracterizati direct de catre autor, prin tabela de persoane: Zaharia Trahanache, prezidentul Comitetului permanent, Comitetului electoral, Comitetului scolar, Comitetului agricol si a altor comitete si comitii; Tache Farfuridi, avocat, membru al acestor comitete si comitii si Iordache Branzovenescu. Asemenea Caragiale realizeaza totodata si caracterizarea prin onomastica numele acestora fiind ilustrative obiect in care se mananca si aliment de mancare. Aici se potriveste si zicala: Spunem cu cine te insotesti ca sa-ti spun cine esti asadar, scena fiind comica prin: cine sunt, ce sunt, cum se numesc, ce spun, ce gandesc, cum gandesc oamenii politici ai urbei, luminandu-se si luminand ipostazele persoanei lor, intr-o infernala stereotipie care declanseaza rasul.Scena este comica si prin contradictia intre cele ce se vrea sau se presupune ca se vrea de la alegeri si ceea ce se intampla de fapt, si unde arbitrariul joaca rolul principal.La numaratoarea alegatorilor si stabilirea pozitiei lor, apare nedumerirea asemenea ca la Cetateanul turmentat. Surprins de suspiciunile tradarii despre care vorbesc cei doi, nemaifiind suportata replica: Ma rog, ai putintica, Branzovenescu intervine dur si ireverentios: Ce rabdare, neica Zahario! Nu mai e vreme de asa lucru... Asta-seara e intrunire? Incercand sa-si talmaceasca putintel, cum spune Trahanache si repeta farfuridi ca un papagal, prezicand tradarea, sforaitor, fals, confuz comic de limbaj, de situatie dar si absurd, Trahanache incearca sa-si imbarbateze partenerii, accentuand ridicolul: Ce sunteti d-voastra, ma rog? Vagabonti de pe ulita? nu... Zavragii? nu...Cauzasi? nu... D-voastra, adica noi, suntem cetateni, domnule, suntem onorabili... Mai ales noi trei suntem stalpii puterii: proprietari, membrii Comitetului permanent, ai Comitetului electoral, ai Comitetului scolar, ai Comitetului pentru statuia lui Traian, ai Comitetului agricol si etetera. Noi votam pentru candidatul pe care-l pune pe tapet partidul intreg... pentru ca de la partidul intreg atarna binele tarii si de binele tarii atarna binele nostru...Prost ca om, dar moral din punct de vedere al moralei personale, poate devenind imoral cand e vorba de politica si nu imoral ca Tipatescu (Ibraileanu), Trahanache manifesta un cult pentru Zoe si prietenul sau Fanica: Pentru mine, stimabile, ma-ntelegi, sa vie cineva sa-mi banuiasca nevasta, pe Joitica..., ori pe amicul Fanica, totuna e... E un om cu care nu traiesc de ieri, de alaltaieri, traiesc de opt ani, o jumatate de an dupa ce m-am insurat a doua oara. De opt ani traim impreuna ca fratii, si nici un minut n-am gasit la omul asta macar atatica rau... Comicul aici este dat mai intai de o exprimare ilogica, de echivocul acestei exprimari, de nerespectarea regulilor gramaticale. Aceasta replica pregateste de fapt replica finala a scenei, pe care am mentionat-o mai sus cea in care citeaza ca model pe fiul sau de la facultate si unde se poate identifica comicul de limbaj agramat, plin de truisme, explicand banalitati pentru a convinge.Si Trahanache va avea recitalul sau, in scena a XI-a (actul II), ca si Pristanda, Tipatescu, Zoe, Catavencu. Dupa ce bombane pe dobitocul de fecior care i-ar fi spus ca sunt inauntru Fanica si Zoe, controleaza cu discretie, batand pe la toate usile se aseaza la masa si scrie, citind precizeaza autorul, subliniind prostia, incultura: Draga Fanica, te-am cautat! Ma intorc peste o jumatate de ceas. Trebuie sa ne vedem inainte de intrunire. Asteapta-ma negresit; nu iesi: ai putintica rabdare... Trahanache... Si dupa ce pune scrisoarea la vedere pe masa continua: Acuma sa dam de capataiele firelor iubitului nostru d. Catavencu. Situatia devine mai comica prin sugestiile regizorale si care se incadreaza perfect in contextul evenimentelor si al momentului. Notatia scriitorului invita cititorul, mai ales, si publicul la o mica portie de ras: Iese prin fund repede (n.n. este vorba de Trahanache si atentie pe unde iese!). Un moment scena goala; apoi usile din dreapta si din stanga se deschid binisor. Din stanga iese Zoe, din dreapta Tipatescu si Catavencu. Este aici vizibil comicul de situatie, dar si de caracter intrucat cel incoronat, pacalit este Trahanache.Actul III il proiecteaza pe Trahanache in contextul vietii politice, discutand cu Branzovenescu si Farfuridi, aliatii partidului sau, la intrunire, subliniindu-i gradul de ramolisment si evidentiindu-i viclenia. Astfel scena I-a ne introduce la intrunirea unde participau: Catavencu, Branzovenescu, Farfuridi, Ionescu, Popescu, cetateni, alegatori, public si rumoare (dupa scriitor) primul orator fiind Farfuridi. Pentru a mentine linistea, gesturile si interventiile lui Trahanache sunt mai mult decat comice ridicole chiar (tragandu-si clopotelul) rosteste: Stimabili! onorabili! (afabil, noteaza scriitorul adica cordial, prietenos) faceti racere! Sunt cestiuni importante, arzatoare, la ordinea zilei... Aveti putintica rabdare... (catre Farfuridi) Da-i inainte, stimabile, aveti cuvantul! Se amesteca stilul familial cu stilul oratoric se impaca greu stimabile cu da-i inainte (n.n.) comicul fiind la el acasa. Comicul de situatie si de limbaj (dar si de incultura) apare si in momentul in care Trahanache, sculandu-se si punand relevant peste masa, mainile pe umerii lui Farfuridi, mangaietor rosteste: Daca ma iubesti stimabile, fa-mi hatarul... sa trecem la plebiscit... dorinta adunarii... (s.n. este vorba de plebiscitul initiat de Al. I. Cuza si M. Kogalniceanu in 864 prin care s-a promulgat prima reforma agrara). Adunarea aproba automat: Da! la plebiscit! la plebiscit! Gestica, rostirea, totul sunt comice. Scena devine comica prin incercarile lui Farfuridi de a rosti o cuvantare si prin repetarile lui Trahanache de a face liniste prin stereotipii, din care nu lipseste aveti putintica rabdare. Caragiale merge pana la repetarea gesturilor, situatia devenind deosebit de comica: Astfel, punand din nou mainile peste masa, pe umerii lui Farfuridi, si foarte dulce: Ma rog, daca ma iubesti fa-mi hatarul... dorinta adunarii, stimabile... (Il intoarce de umeri binisor cu fata spre adunare). In scena II-a, la semnalul lui Ghita (misterios si repede), Coane Zahario! conul Fanica, Coana Joitica!... Trahanache propune: ar fi bine sa suspandam sedinta pentru cinci minute intrand cu discretie in cabinetul primarului.In scena IV-a, Trahanache se lasa greu convins de Zoe si de Tipatescu, de a fi ales candidat Catavencu un plastograf, caruia ii gaseste si falsuri de polita. Tipatescu, ferm ca de obicei, ii aduce la cunostinta lui Trahanache candidatura lui Agamita Dandanache, pentru care acesta cere in scris numele lui Gagamita pentru a nu-l uita, pana la adunare. Trahanache este invatat de catre Tipatescu cum sa procedeze in adunare, pentru a nu risca: Anunta indata candidatura, ridica sedinta si vino sa mergem la preferanta, te asteptam...Scena V (actul III) intareste comicul de caracter, prin discursul lui Catavencu. In scena VI, tensiunea se mareste prin aparitia Cetateanului turmentat si a lui Ghita, care-l invata, misterios, pe Trahanache: Coane Zahario, da-i zor! Trebuie sa-l lucram pe onorabilul, pe d. Nae Catavencu; ordinul lui conu Fanica... Sunt la usa, cand oi tusi de trei ori, d-ta proclama catindatul si iesi pe portita... si pe urma-i treaba mea...In plin discurs a lui Catavencu, Trahanache curajos incearca intreruperea vorbitorului pentru ca sa proclame numele candidatului propus de comitetul nostru. Catavencu necunoscand jocul culisei, reverentios, cu aer foarte degajat, dupa cum noteaza scriitorul, se exprima politicos: Primesc cu multumire d-le presedinte si, coborand de la tribuna catre grupul sau, continua Numele candidatului.In spatele grilajului Fanica si Zoe in mari emotii urmaresc momentul culminant, astfel scriitorul noteaza: Toata lumea asculta cu mare nerabdare si deplina tacere. Zoe se strange dupa grilaj langa Tipatescu. Trahanache rosteste: Domnul Agamita Dandanache! Miscare de satisfactie in fund. In grupul din fata turburare; Zoe si Tipatescu asculta miscati notatii care completeaza stirile adunarii. Catavencu, sarind in loc si racnind: Tradare, dupa cum este huiduit de oamenii lui Trahanache Ghita, Branzovenescu, Cetateanul turmentat si cei din fund: Afara! afara moftologul! In toata aceasta desfasurare Trahanache nu uita sa clopoteasca pentru a-si asigura linistea de care are nevoie. In confruntarea pe care o are cu Nae Catavencu care-l acuza de tradarea onoarei familiei sale si la care Trahanache trantind clopotelul pe masa in culmea indignarii, replica: Apoi, ai putintica rabdare, stimabile! Ma scoti din tatani... Eu falsificator?... Pe mine, cetatean onorabil, pe mine, om venerabil, sa vie intr-o adunare publica, sa ma faca falsificator... cine? (rumoare mare. Tipatescu si Zoe asculta palpitand) cine? (cu energie:) Un plastograf patentat!, Catavencu de la tribuna, prin cele rostite il caracterizeaza pe Zaharia Trahanache: Este atat de naiv, incat crede ca e plastografie un document olograf... Emotia cea mare, de groaza, cum precizeaza scriitorul, o traiesc Zoe si Tipatescu, care dau semnalul prin Ghita: Pe el, copii! Catavencu continuand: O scrisorica a prefectului catra... In adunare se declanseaza un mare scandal intre cele doua grupuri, Trahanache reusind sa iasa insa repede si, impreuna cu Zoe si Tipatescu, urmaresc de dupa grilaj ce se petrece in aduare.Surprins excelent in acest labirit din care reuseste sa iasa, conform intelegerii, personajul contrazice prostia sa, accentuandu-si viclenia si abilitatea politica.Actul IV aduce in prim plan, incepand cu scena II, pe cei doi: Trahanache si Agamita dandanache, ambii ilustrand excelent ramolismentul fizic si intelectual, unelte ale infamiei, dupa cum spue G. Ibraileanu, pentru ca in spatele lor sunt altii, care nu se vad, dar se simt toti avand ceva comun prin care sunt si mizerabili si ridicoli, avand ceva al liberalismului roman. Si din nou scena XII, actul IV, aduce intr-o confruntare, la fel de ridicola, pe Trahanache cu Dandanache, care nu mai reuseste sa se lamureasca cine este prefectul. Trahanache (pe fondul unui mars care incepe sa se auda prevestind ceremoia alegerii) epuizat de lupta, dar preocupat de onoarea prefectului a lui Fanica, se destainuie: Or sa-l invrajbeasca cu mine si cu familia mea... s-apuca si face o scrisorica de amor ca din partea lui Fanica, prefectul... catra Zoitica, nevasta-mea, si-i imiteaza slova baiatului... sti, sa juri, nu altceva... Inchipueste-ti plastografie! Desigur infamia lui Dandanache este si mai mare santajul becherului, al unui tip necasatorit, il propulseaza cu siguranta in lumea in care se simte indreptatit sa ajunga si asa apar de fapt in comedie doua scrisori cea de la centru fiind mai puternica si supunand toate interesele din provincie. Lui Trahanache i se pare ca Dandanache e Destept... dar mi se pare ca e cam siret. La fel de siret ca si el, sau poate mai siret. Caracterizandu-l pe Dandanache, se autocaracterizeaza de fapt.Scena XIV, care este si ultima, impaca toate spiritele, Catavencu sintetizand momentele precedente: Venerabile neica Zahario! in imprejurari ca acestea (miscat) micile pasiuni trebuie sa dispara (s.n.) si rostind urarea: In sanatatea venerabilului si impartialului nostru prezident, Trahanache! Prezidentul afirma scurt: Ei, aici mi-ai placut! bravos! sa traesti! Scena reprezinta o sinteza a comicului de caracter, de situatii, de intentii si chiar de limbaj. Si, culmea absurdului, Trahanache, cerand putintica rabdare, inchina in sanatatea prietenului sau Fanica pe care-l saruta, bucurandu-se de finalul fericit al situatiei, exprimat ridicol de Catavencu in discursul final, nu si de scriitor care noteaza: Cortina cade repede asupra tabloului.Nicolae Iorga nota astfel, inca din 1890, despre personajul caracterizat mai sus: Trahanache din Scrisoarea pierduta bate pe umarul prefectului care, stie toata lumea, traieste in legaturi de dragoste cu cucoana Zoita, femeia lui, si o clipa macar in lumea aceasta deprimata de interesele meschine si egoiste ale agonisirii banului sa ne furiseze ideea logica si evidenta a adevarului in aceasta afacere. Barbatul inselat isi sufera nenorocirea fara sa inteleaga si fara sa-si dea seama macar de fiinta ei, si astfel lucrul acesta, tragic prin excelenta, si care aiurea ar trezi energia ce zace ascunsa in orice creier de om, nu poate starni decat un ras omeric fata de mutra naiva, pana la stupiditate a presedintelui atator societati provinciale. (C.B.).

 

Quiz

În acest ”Test” este vorba cât de bine poți gândi. Deoarece unii greșesc la cele mai simple întrebări.Acesta este un așa numit „Test de Logică”.

 

Jobs

Firma: ALGIDA CENTER SRL
Nivel cariera: Fara experienta
Tipul postului: Full-time
Oras: Ilfov
Perioada de valabilitate: 2022-12-02 00:00:00 - 2022-12-13 00:00:00