Povestea lui Harap-Alb de Ion CreangaSimbolizand dimensiunea timpului, Ochila, asemanator uriasilor cu un ochi in frunte, apare in drumul lui Harap-Alb si al celor trei: Gerila, Flamanzila si Setila ca o schimonositura de om care avea in frunte numai un ochi, mare cat o suta, si, cand il deschidea, nu vedea nimica; da chiar peste ce apuca. Viziunea pe care Ochila o are asupra lumii este aceea a enormului, a halucinantului, si a lumii pe dos: ...toate lucrurile mi se arata gaurite, ca sitisca, si stravezii, ca apa cea limpede; deasupra capului meu vad o multime nenumarata de vazute si nevazute; vad iarba cum creste din pamant; vad cum se rostogoleste soarele dupa deal, luna si stelele cufundate in mare; copacii cu varful in jos, vitele cu picioarele in sus si oamenii umbland cu capul intre umere; vad, in sfarsit, ceea ce n-as dori sa vada nimene, pentru a-si osteni vederea; vad niste guri cascate uitandu-se la mine si nu-mi pot da seama de ce va mirati asa, mira-v-ati de... frumusete-va.Considerandu-l un om nebun, Harap-Alb, il deplange si, vazandu-l ca pe un vis de care-ti vine sa plangi sau sa razi, dar lasat de Dumnezeu, il boteza si pe acesta. Folosind asociatii de cuvinte si mai stranii si o ritmicitate a spunerii, creaza un adevarat suflu euforic: Poate ca acesta-i vestitul Ochila, frate cu Orbila, var primar cu Chiorila, nepot de sora cu Pandila, din sat de la Chitila, peste drum de Nimerila. Ori din targ de la Sa-l-cati, megies cu Cautati si pe urma nu-i mai dati. Ma rog, unu-i Ochila pe fata pamantului, care vede toate si pe toti altfel de cum vede lumea cealalta numai pe sine nu se vede cat e de frumusel. Parca-i un bot chilombot botit, in frunte cu un ochi, numai sa nu fie de diochiu!Prin chemarea pe care i-o adreseaza Harap-Alb, scriitorul subliniaza calitatile de a vedea totul ale personajului: Hai si tu cu noi, daca vrei, zise Harap-Alb, ca doar n-avem a te duce de mana, ca pe un orb.Si, in cearta din casa de arama, Ochila intervine cu talc si cu har, incercand sa-i potoleasca.Ochila deosebeste firele de mac de cele de nisip, chiar daca era intuneric; ii da de veste lui Pasarila cand o vede pe fata impara-tului Ros, o urmareste in zborul ei si, dupa ce a tras o durdura buna cautand-o, au luat-o s-o duca impreuna cu Pasarila, spre culcus: Si odata mi t-o insfaca ei, unul de-o mana si altul de cealalta, si hai, hai, hai, hai! in zori de ziua ajung la palat si, trecand cu dansa printre straji, o silesc sa intre in odaia ei, tot cum a iesit.Si astfel Nazdravanul de Ochila (s.n.) si-a luat si el ramas bun, impreuna cu ceilalti, de la Harap-Alb, dupa ce i-au fost fiecare de ajutor.Semnificativ pentru caracterizarea personajelor sunt unele cuvinte din vocabular care creaza viziunea de enorm cele cu ila Gerila, Ochila, Setila, Pasari-Lati-Lungila, sau unele diminutive care, in anumite relatii, au functii augmentative: trebusoara, bauturica, buzisoara.Oralitatea, dinamismul, spontaneitatea, plasticitatea, cadenta ritmica se constituie ca mijloace principale ale artei narative, ale caracterizarii personajelor la Creanga si indeosebi in basmul Povestea lui Harap-Alb.Iata in concluzie cateva particularitati: aspectul dramatic, dialogul presupus; folosirea onomatopeelor, a locutiunilor populare, a repetitiilor, a unor comparatii, expresii idiomatice; a proverbelor, zicatorilor populare sau create de scriitor (eruditie paremiologica); ritmarea unor propozitii, sau fraze (modificand chiar ritmul povestirii); folosirea unor expresii sinonimice (particularizarea perso-najelor fabuloase din basm se caracterizeaza printr-o simetrie sinonimica; flamanzila o namila de om; Gerila o dihanie de om; Ochila o schimonositura de om; Pasarila o pocitanie de om; Setila o aratare de om caracteristic fiind hiperbolizarea fizicului lor; folosirea formulelor scurte ale pronumelor de persoana I si a II-a; a verbelor care dau miscare si, mai ales, al formelor de prezent; a diminutivelor, in special cu aspect ironic; aspectul superlativelor prin limpezirea unor sunete sau repetareea cuvintelor; folosirea indeosebi a coordonarii, ceea ce asigura claritatea textului etc.Toate aceste particularitati, precum si altele, fac din scriitor, dupa cum apreciaza G. Calinescu: un umanist al stiintei satesti, scotand din eruditia lui un ras gros, fara a fi totusi un autor vesel prin materie. Continutul Povestilor si Amintirilor este indiferent in sine ba chiar apt de a fi tratat liric ori fantastic, vesela este hohotirea interioara, setea nestinsa de vorbe, sorbite pentru ele insele, dintr-o voluptate strict intelectuala.Sanatatea, simplicitatea apreciaza Ibraileanu limpezimea realismul psihologic din opera lui fac din Creanga un scriitor clasic, in intelesul literar al cuvantului. (C.B.)
