studentie.ro  » info-studentie » dictionare » HAGI-TUDOSE

HAGI-TUDOSE

Publicat: 29 Aug 2006 | Vizualizari: 20781

Hagi-Tudose de Barbu Stefanescu-DelavranceaPrima varianta a nuvelei Hagi-Tudose a aparut in revista Lupta literara (1887), apoi in volumul Parazitii (1892), in care se aflau cele mai importante pagini ale nuvelisticii lui Delavrancea (Parazitii, Domnul Vucea, Bursierul, Hagi-Tudose), volum premiat la Academia Romana; iar in volum distinct, in 1903.Interesul si valoarea nuvelei Hagi-Tudose consta in personajul central, care da numele nuvelei, prin care autorul creaza un tip circumscris tipologiei avarilor din literatura universala; Harpagon al lui Moliere, Shylock al lui Shakespeare, Gobsek al lui Balzac, Pliuskin al lui Gogol.Eroul lui Delavrancea se distinge printr-o puternica individualitate, cel mai izbutit tip de avar din literatura romana.Tipul avarului a fost prefigurat de Anton Pann in Povestea vorbei si de Vasile Alecsandri in piesa Zgarcitul risipitor.Tema dezumanizarii sub influenta banului, patima aurului a preocupat si pe alti scriitori (cu diverse nuante): Ioan Slavici (Moara cu noroc, Comoara, Mara) si George Calinescu (Enigma Otiliei).Delavrancea a creat tipuri memorabile si in alte nuvele (tipul inadaptatului in Parazitii, Liniste, Trubadurul; pedagogul satrap al scolii de moda veche in Domnul Vucea, victima morala in Sultanica, s.a.).Prin Hagi-Tudose, reprezentant ilustru al zgarceniei avare (Al. Sandulescu), scriitorul construieste un caracter in genul lui La Bruyere, conturat realist, fiind cea mai obiectiva creatie a sa.Urmarit in evolutia patimii sale pentru aur, personajul depaseste limita normalitatii, atingand paroxismul.In realizarea acestui caracter, autorul foloseste o varietate de mijloace si procedee: prezentarea directa, de catre scriitor, la inceputul nuvelei, cuprinde esenta trasaturilor lui Hagi-Tudose: Jupan Hagiul purta pe umeri o scurteica de lastic, galbena, spala-cita, patata de untdelemn si picata cu ceara; ctitorul bisericii vorbeste cu naduf despre Hagiu: nu da un sfant la cutia bisericii si acasa nomol de galbeni batuti si ferecati! [] nu marita fata mare, nu sleieste un put, nu daruieste un crampei de salba iconostasului unde se mirueste, caiafa de el!Paraclisierul aflase de la nepoata Hagiului ca acesta de zece ani taie turul pantalonilor ca sa-i carpeasca, iar scurteica o scurtase mereu din poale, ca sa incaputeze manecile.Hagiul e recunscut printr-un comportament care-l individua-lizeaza: el misuna prin carciumi si bacanii; ia binisor o maslina, o strecoara printre gingii: fol, fol, fol, o mesteca; sterpeleste icre, rupe o bucatica, pleosc, pleosc [] si exclama stereotip: Scump. Scump. Vremuri grele, sarac-lipit. Expresivitatea cuvintelor, sugerarea gesturilor, a mersului, mimica, exclamatiile si interogatiile, onomatopeele sustin imagistic (vizual, auditiv) portretul grotesc al personajului. Acesta se completeaza cu elemente din biografia lui Hagi-Tudose prezentata retrospectiv (cap. III), personajul fiind situat in momente tipice ale vietii sale, acumuland trasaturi convergente ca intr-un portret clasic(T. Vianu). Aflam astfel ca Hagiul se priveaza pana si de cele mai elementare trebuinte: fum pe cosul Hagiului nu s-a pomenit, sa taie si el un porc, ca tot crestinul se strica, oua rosii, oua statuteAjuns calfa la gaitanaria din mahalaua Vitanului, el vorbeste frumos si cu patima tovarasilor sai, dezvaluindu-si laturile fundamentale ale firii ce anunta avaritia de mai tarziu (autocaracterizare). Si daca mama imi dadea un ban de trei ca sa-mi iau un simit, eu ma uitam in ghiozdan: de aveam felia de paine, sanatate buna, aveam ce manca. Nu te saturi cu paine? Ce-ti trebuie simiti? si un ban peste altul fac doi, peste doi daca pui altul, fac trei. [] Tudose muncea; stragea; nu bea; nu ochea prin mahala; manca paine cu braga; speculeaza lemnul sfant pe care l-a adus din Ierusalim. Scriitorul concluzioneaza: Asa petrecu viata Hagiul pana la batranete. Un sir necurmat de chinuri fericite, nebagand nimic in el, nepunand nimic pe el. Fara foc; fara fiertura; neiubind pe nimeni; tresarind cand umbra i se incurca in picioare; inchizandu-se cu zavorul in casa; robotind noptile in odaie cu o lumanare de seu in mana, ca o stafie uscata.Nici de insurat, nu se poate, nu se poate, deoarece copiii cer paine, imbracaminte, invatatura, si femeia rochii plimbareIn momentul cand a devenit singurul stapan pe pravalie, fericirea Hagiului este imensa. Delavrancea noteaza reactiile fiziolo-gice ale Hagiului, surprins in atitudini elocvente: in prima zi l-apuca caldurile. Obrajii ii ardeau; capul i se incinsese; ochii il usturau. La ceas, la ceas, iesea din pravalie s-o piveasca pe dinafara. Ii da tarcoale. Ii cerceta incaperile si zidurile cu d-amanuntul. Se ridica in varful picioarelor, ca sa-si arunce privirile pana peste acoperisul ei.Monologul interior (mai degraba un dialog interior) arata lacomia si patima banilor, o varietate de nuante a psihologiei avarului ce frizeza anormalul: Pravalia? Era copilasul rumen si frumos. El? Parintele fericit ca are pe cine mangaia. Pravalia? Femeia fermecatoare. El, nebunul care-i da in genunchi, cu ochii inchisi si cu inima speriata. [] Mititica trista si ea cu obloanele in jos, cu usa inchisa ca un om care a inchis ochii! Se crapa de ziua? Face ochii mari, cat geamurile ei, si parca vorbeste, momind pe trecatori sa intre, sa-i dea o buna-ziua si sa-i targuiasca cate ceva LingusitoareaMediul in care traieste eroul nuvelei sustine prezentarea vigu-roasa a caracterului avarului devenit un caz o singuratate lugubra si o austeritate excesiva a personajului. Paretii sunt cojiti si galbeni, grinzile tavanului, negre si prafuite; icoanele, cu sfintii stersi; patul de scanduri, acoperit cu o patura latoasa, vargata cu alb si visiniu. Doua perne de paie la perete si una de lana imbracata intr-o fata soioasa. Pe jos, pardoseala de caramizi reci. Odaie trista, intunecoasa, un mormant pe ai carui ochi de geam, ca un sfert de hartie, t-ar fi frica sa privesti, de frica sa nu vezi mortii odihnindu-se cu fetele in sus.Personajul manifesta o varietate comportamentala: naivitate senila, spaima de a nu fi auzit, teama de hoti, ipocrizie si viclenie, ridicol, conturandu-se in linie ascendenta, un hapsan de proportii mitice, delirante (G. Calinescu). Ajuns la distrugerea a ceea ce este omenesc, comportamentul acestuia este grotesc: in ciorba de gaina el se vazu topind, cu mana lui bulgari de aur si sorbindu-i cu lingura, simte pe gat o cocleala acra, gustul aurului, sangele viu al aurului; cere nepoatei sa duca fulgii si bucatile inapoi, precum si carbunii si cenusa din vatra, cerand cel putin banii pe jumatate; vrea sa taie coada motanului, pentru ca se raceste odaia, cand acesta intra pe usa. Traind adevarate stari delirante, el gandeste: in zece galbeni este inima lui de zece ori; intr-o suta, inima lui de o suta de ori; intr-o mie, inima lui de o mie de ori. In zece mii, el nu vede un purcoi de galbeni, ci zece mii de copii ai luiPersonajul lui Delavrancea se deosebeste de Harpagon al lui Moliere sau de Gobsek a lui Balzac, unde precumpanitoare in conturarea personajelor sunt actiunea si observatia. In Hagi-Tudose intervin simbolurile, mai ales in scena finala, a agoniei si a mortii eroului, ca expresie a unei vocatii romantice (Al. Sandulescu): A doua zi de diminata, Leana il gasi numai in camase, in camasa sa petec de petec, trantit cu fata in jos, pe aur, ingropat in galbeni, cu fruntea p-un purcoi de lire, cu ochii inchisi [] bolborosi cateva cuvinte nedeslusite: Nu te uita, inchide ochii ochii fura inchide ochii! (hiperbolizare). Casca gura; limba i se mototoli in gat; capul ii cazu intr-o parte; picioarele i se lungira; mainile i se infipsera in bani si adormi pe veci, cu ochii deschisi si tinta asupra Leanii (fixarea amanuntului si a reactiilor fiziologice exte-rioare tehnica naturalista).Delavrancea realizeaza o viziune fabulos-folclorica asupra eroului: redus la o caricatura simbolica, reprezentand, mitologic, setea de agonisire.Tanguirea Leanei are sensul unei concluzii, prin antonimia exprimata: Saracu, ce bogat este (lasase un milion).Prin Hagi-Tudose, scriitorul a lasat una din cele mai de seama realizari ale literaturii noastre clasice, o capodopera in proza, marcand, dupa afirmatia lui G. Calinescu, zgarcenia impinsa pana la pierderea instinctului de conservare. (M.P.)

 

Quiz

În acest ”Test” este vorba cât de bine poți gândi. Deoarece unii greșesc la cele mai simple întrebări.Acesta este un așa numit „Test de Logică”.

 

Jobs

Firma: ALGIDA CENTER SRL
Nivel cariera: 2 - 3 ani
Tipul postului: Full-time
Oras: Ilfov
Perioada de valabilitate: 2022-12-02 00:00:00 - 2022-12-22 00:00:00