studentie.ro  » info-studentie » dictionare » DANILA

DANILA

Publicat: 29 Aug 2006 | Vizualizari: 2661

La Vulturi! de Gala GalactionIntreaga nuvela este construita pe baza metaforei-simbol cuib de vulturi folosita acum de scriitor, purtand intr-insa multiple semnificatii: aspiratia oamenilor pentru o viata libera, mai buna, amenintarea care planeaza asupra oamenilor; calitatile morale ale celor care traiesc in varful muntelui, demonstrand vointa, darzenie, indrazneala, neinfricare.Dupa cum alte imagini sugereaza, de asemena, viata aspra, sfasiata de atatea dureri, a acelor suflete care-si construiau destinul prin vesnica lupta cu obstacolele din jurul lor, ori dincolo de ele (exemplu: undele otelite ale Iablanicioarei, culmile colturoase ale Scripetelui, muntii au coamele zvarlite pana la cer). Aceste structuri au valoare anticipativa, ele par sa creioneze cadrul dur in care se vor desfasura faptele si se va contura destinul dramatic al celor care, odata suiti in varf de munte, nu mai pot supravietui nici aici.Atentia se concenteaza la un moment dat asupra baciului Danila starostele ciobanilor din partea locului, om care trecuse prin multe suferinte si incercase multe valuri de amaraciune. Intre locuintele din fundul vaii, cea mai mare si cea mai gospodareasca era casa lui Danila. El este venetic de pe plai, dar mare baci la batarnete. De-aici incolo scriitorul va evoca momente semnificative din biografia acestui personaj, ale carui drumuri de pribegie si de lupta corespund cu insusi istoria poporului roman in perioda stapanirii turcesti.Chip cu adevarat memorabil construit, in prima parte, prin acumularea unor imagini care indica drumul deveniri lui, iar in a doua parte a nuvelei, prin imaginea surprinsa in miscare, in incordare si meditatie profetica (la sfarsit) Danila constituie un perso-naj reprezentativ pentru ceea ce au insemnat altadata omenii legati de glie, atasati cu trup si suflet tarii, vibrand la marile ei chemari de dreptate, libertate si lumina si sprijinindu-le dupa puteri. Batranul este semnificativ, de asemenea, pentru vointa de neinfrant de a invinge nenorocirile sortii (la fel ca batranul Dan din Dan, capitan de plai, de V. Alecsandri).Printr-o suita de intamplari povestite intr-un ritm alert, si in mod succint, cititorul cunoaste drumul de chin al lui Danila, care, dupa ce puhoiul navalirilor straine ii maturase de trei ori averea facuta cu truda, a parasit locurile in care se nascuse, s-a urcat la munte, facandu-se cioban si intinzandu-si in cativa ani neamul si intaietatea aici, in valea Iablanicioarei.La imaginea urgiilor aduse din afara, de catre turci, scriitorul alatura pe aceea a luptei lui T. Vladimirescu pentru implinirea, inlauntru, a dreptatii mult visate de popor, lupta pe care o sprijina, in mod direct, si un grup de barbati, porniti din acel cuib de vulturi, platiti si imbracati de Mos Danila si avand in frunte pe Paun Ozun, unul din ginerii acestuia. Paun era un roman falnic, trup si suflet de viteaz. Sotia lui Paun este Agripina, fata cea mai mica a unchiasului. Ea avea trei copii: Mariuca, Vlad si Paunas, care era abia de doua luni.Scriitorul infatiseaza gospodaria lui Paun Ozun, staruind pe marginea primilor doi copii Mariuca si Vlad, care se jucau langa suvoiul Iablanicioarei, ce trecea prin fundul gradinii si pe aceea a mamei lor, Agripina. Paunas, foarte mic, nascut dupa plecarea tatalui sau la lupta, dormea in albie.Casele intemeiate in acest cuib de vulturi erau fara barbati. Toti erau dusi dupa treburi: Mai ramasesera pe langa vetre mosnegii, femeile si copiii. Dar aceasta pace adanca a locuitorilor, fantana dintre munti, plina de chipul si de aleanul soarelui, este sfasiata, pe neasteptate, de un strigat care sfarteca sufletele si intreaga fire: Fugiti! Vin turcii! Imediat, noteaza autorul, slavile fura sfredelite de tipete, nechezaturi si impuscaturi.Din acest moment, firul epic capata un ritm extrem de incordat, de dramatic, sugerand, in mod exceptional, dramatismul acelei femei, simbol al mamei in stare sa se sacrifice oricand spre a-si salva copiii. Nuvela se asaza de-acum inainte in cel de-al doilea plan al actiunii sale, pe lupta disperata a Agripinei pentru a iesi dintr-o situatie-limita, impusa de venirea neasteptata a turcilor. Groaza care pune stapanire pe intreaga fiinta a Agripinei este dezvaluita gradat, prin consemnarea starilor ei fizice si psihice. Reactiile ei febrile, disperate, sunt comunicate de scriitor intr-un limbaj menit sa transmita panica, spaima.Drumul Agripinei, alergand cu cei trei copii de mana sau in brate, luptandu-se cu muntele, cu moartea, se realizeaza, de fapt, prin maiestria scriitorului, ca o pagina dintre cele mai frumoase din literatura noastra, o pagina clocotind de durere, vibrand de infiorate descrieri, in care se armonizeaza permanent lumini si umbre. Procedeele la care apeleaza Gala Galaction pentru a-si caracteriza personajele sunt restranse. Doua sunt modalitatile dominante: a) prezentarea personajului facuta de autor si b) dezvaluirea trasaturilor de caracter ale personajelor, asa cum reies ele, pe baza participarii la actiune.Surprinzandu-si eroina intr-o situatie-limita, autorul are prilejul de a evidentia adevarata esenta a fiintei acesteia. Agripina este nevoita sa urce o adevarata Golgota. Privind-o la inceput din exterior, G. Galaction ii surprinde mai ales gesturile febrile: se repezi la Paunas, il ridica din albie, il puse in poala si, prin usa din fund, tasni in gradina. Se strecoara langa gard, ajunse pe Mariuca si pe Vlad si, tarandu-i dupa ea, incepu sa urce coasta din fag in fag.Suita de verbe folosite aici la perfectul simplu sau prezent constituie mijlocul principal al crearii sugestiei de spaima ce-o cuprinsese si al hotararii luate cu barbatie de a-si salva, cu orice pret, copiii, alegand pentru aceasta cararea cea mai scurta, dar si cea mai anevoioasa.De aici inainte, atentia scriitorului este distribuita intre personaj si natura. Gala Galaction foloseste o gama larga de procedee artistice care, toate la un loc, scot la lumina coplesitoarea frumusete morala a Agripinei.Urmarindu-si personajul din momentul cand incepe sa urce scara de bolovani si radacini, autorul face remarca: Trebuia un om zdravan ca sa poata sa biruiasca pieptul muntelui, nu o muiere cu un copil in poala si cu alti doi taras, dupa ea. Intr-adevar, trasaturile fizice, in special tineretea si vigoarea Agripinei, accentueaza si mai mult eforturile ei de a-si salva, cu orice pret copiii. Era voinica Agripina, tanara si vanjoasa, dar povara cu care se lupta era peste puterile unei femei: suia din greu cu pieptul tot atat de macinat ca si suvoiul de alaturi, ajutand pe Mariuca si pe Vlad si ferind pe Paunas, din poala, ca sa nu-l izbeasca de pietre ori de crengi. Pentru a relata dificultatile urcusului, care constituie, de fapt, desfasurarea actiunii, scriitorul ne comunica suferinta fizica a femeii si, mai ales, starile ei sufletesti, insistand asupra gandurilor navalnice ale personajului, care este gata de orice sacrificiu pentru a-si feri copiii de primejdii: Unde sa se ascunda, unde sa intarzie acum cand focul arde la talpile picioarelor! Mai bine sa lupte pana cand i-o plesni inima in piept. Daca ajunge la stana, poate sa cada si sa moara; au scapat copilasii. Sangele lui Paun; rodul dragostei lor, lumina ochilor lui Danila! Mai bine sa urce, sa urce! Sa nu se lase pana nu s-o vedea macar in poienita de sub stana si atunci, cand o cadea moarta, Mariuca, Vlad si Paunas au scapat cu viata.Observam ca autorul noteaza in mod direct gandurile eroinei pentru ca mai apoi sa inregistreze senzatiile ei, unele de o violenta rara (generata de oboseala, durerea si marea tensiune nervoasa prin care trece). Urmarim astfel o gradatie dinspre exterior spre adanc, spre interior, sugerata, intre altele, prin folosirea unor interogatii si exclamatii bine plasate, prin constructii eliptice care maresc tensiunea, incordarea, prin trecerea brusca de la vorbirea indirecta la cea directa.Zbuciumul Agripinei este pus in evidenta de catre autor cu ajutorul analizei psihologice, modalitate de investigare prin care autorul incearca sa descifreze trairile interioare ale personajului, dezvaluindu-ne framantarile morale ale acestuia.Din punct de vedere stilistic, analiza prishologica se rea-lizeaza prin intermediul unor metafore si comparatii constituite cu ajutorul unor elemente de figuratie poetica: La pieptul ei ardea toata padurea si bataile inimii erau bolovani incinsi, care sareau din loc in loc si o loveau in coaste; pieptul ii horcaia ca niste foale; Agripina incepu sa sovaiasca, asemnea unei vite lovite intre coarne. Ajunsa in poiana, ea se simte rau: Muntii si padurile se invartira cu ea si toata greutatea trupului i se rasturna in cap, ca apa dintr-o sticla, in gatul sticlei, cand o intorci cu fundul in sus.In intreaga nuvela exista o deplina concordanta intre aspectele de natura si sufletele oamenilor, caracterele acestora, otelite si ele precum undele Iablanicioarei. Astfel, in momentele disperarii mamei, disperare ajunsa la paroxism, natura vibreaza parca in acord cu durerea ei halucinanta: Copacii dimprejur zvacneau si incepeau sa se faca rosii; In pieptul ei ardea toata padurea. Copiii obositi cad jos pe rand ca niste bujori franti de ploaie. Si, ca Fat-Frumos din basm, care, in momente de restriste isi gaseste scaparea in apa vie, Agripina isi moaie mainile in spumele paraului si isi arunca pe ochi cativa pumni de apa, cum i-ar fi aruncat pe niste carbuni aprinsi. Setea ce provoaca senzatia de foc mistuitor, e sugerata in termeni foarte expresivi: frigea, fierbea , se topea, ardea.Monologul interior scoate in evidenta inclestarea disperata dintre vointa personajului si incercarile supraomenesti la care este supus. Cand ajunge in poiana cu capite, dedesubtul Bracinelului, Agripina, cazuta la umbra unui stog, cugeta: Tata n-a simtit pri-mejdia. Ciobani sunt risipiti si turcii o sa-i ia fara veste. Trebuie sa merg pana la stana.Incordarea din gradatia epica atinge punctul culminant in momentele in care Agripina, dupa ce-l ascunsese pe Paunas intr-o capita de fan, din poiana de sub stana, ajunge, aproape nebuna de durere si oboseala, impreuna cu cei doi copii mai mari, Mariuca si Vlad, la mos Danila: Au venit turcii in sat, bunicule! striga fetita.Scena urcusului prilejuieste autorului conturarea portretului moral al eroinei. Ca personaj literar, Agripina ne emotioneaza, in primul rand prin puterea ei de jertfa materna si de sacrificiu. Ea traieste si se impune in paginile nuvelei prin uimitoarea ei frumusete morala, concretizata in nobile trasaturi de caracter: dragoste netarmurita pentru copii, darzenie, vointa, solidaritate familiala, eroism. Reprezentand o sinteza a calitatilor morale ale poporului nostru, Agripina din nuvela La Vulturi! poate fi considerata, pe drept cuvant, un personaj-simbol pentru eroismul dovedit de poporul nostru de-a lungul zbuciumatei sale istorii.Conceputa prin procedeele simetriei, gradarii si contrastelor, nuvela contine din nou, spre final, un tablou de natura peste care pluteste linistea imparateasca. In centrul actiunii se afla iarasi chi-pul, cu adevarat memorabil, al batranului Danila, menit sa treaca printr-o incercare dramatica. Dupa ce afla vestea venirii turcilor, batranul isi ia oamenii inarmati cu flinte si pleaca spre poiana, dupa micutul Paunas, dar fanul capitei era ravasit si Paunas nicaieri: Pasarile cerului coborasera in poiana si-l smulsesera pe Paunas din zbuciumul plansului, din durerile foamei si din tot vaietul si chinul unei vieti omenesti. Moartea copilului, care constituie dez-nodamantul tragic al intregii nuvele, capata semnificatii simbolice deoarece Paunas reprezinta insusi viitorul, adica ceea ce ar fi putut sa fie peste 4050 de ani pe plaiul dezrobit de Tudor. Dar nu venise inca vremea eliberarii acestui neam greu incercat, un popor nenorocit si rob inca pe multa vreme, asupra caruia se abateau nu numai vulturii din ceruri, ci si cei de pe pamant.Invocatia catre divinitate rostita de Danila in final capata semnificatii adanci, justificand titlul simbolic al nuvelei: Pune un hotar Stapane, nenorocirii noastre! Ajunga Sfintiei Tale atata jertfa! Ajunga atata risipa, atata jaf la vulturi, din mana bietei tari si din carnea noastra!In felul acesta deznodamantul tragic este dublat de o meditatie nu mai putin trgica, simbolica, si in acelasi timp profetica. Lumea aceea romaneasca natura si oameni o lume aspra, dar sublima prin infatisare si frumusete morala, prin inaltimea si puritatea idealurilor, o lume sfasiata, in chip nedrept, de dureri si napaste, este dominata acum de figura indurerata a batranului staroste al ciobanilor care plange in fata cerului, se roaga, cu patetism sfasietor, pentru un destin mai bun al neamului sau.Monologul lui mos Danila, din final, este ruga razvratita, plina de semnificatii, ce incheie o intamplare al carei deznodamant ne impresioneaza.Abundenta propozitiilor interogative din ultima parte a nuvelei este justificata de monologul interior al baciului Danila. Acesta se gandeste la Tudor, la Paun, la venirea turcilor si-i pune constiintei intrebari disperate: Incotro sa fie Tudor cu ai lui? Tot in Bucuresti, ori aiurea? Ce a facut el de atata vreme? Ce au cautat turcii pana aici? Cand au venit? Ce vijelie i-a adus?Cei cativa termeni regionali (vladica, zaplan, smacinat, a chisni, schima, podabie) fac naratiunea mai pitoreasca.Marea arta in manuirea naratiunii, a dialogului si a descrierii, intretinerea mereu treaza a atentiei lectorului, fac din Gala Galaction un povestitor indragit de toate varstele. (S.B.)

 

Quiz

În acest ”Test” este vorba cât de bine poți gândi. Deoarece unii greșesc la cele mai simple întrebări.Acesta este un așa numit „Test de Logică”.

 

Jobs

Firma: ALGIDA CENTER SRL
Nivel cariera: 3 - 5 ani
Tipul postului: Full-time
Oras: Ilfov
Perioada de valabilitate: 2022-12-02 00:00:00 - 2022-12-16 00:00:00